O mini birografie despre Iulia Leorda

Iulia Leorda cu antrenorul Chiperi Petru

Nimic nu îl epuizează şi nu îl ruinează mai mult pe om decât inactivitatea fizică permanentă, de aceea, viaţa sănătoasă depinde de sport. “Sportul este cultură, susţine filozoful francez Bernard Jeu, în măsura în care performanţa sportivului este creaţie”. Iulia Leurda, la cei 19 ani ai săi, este o prezenţă frumoasă şi inedită în Republica Moldova la lupte libere, probă sportivă unde este campioană în categoria de 51-55 kg (tineret) şi 51 kg (seniori).

Născută în satul Sagaidac, raionul Cimişlia, tânăra sportivă este bine cunoscută astăzi atât în Moldova, cât şi peste hotarele ţării.

Antrenându-se de la vârsta de zece ani, zi de zi, Iulia are deja în palmaresul său o mulţime de trofee, prima sa medalie a câştigat-o încă în clasa a 6-a.

Campioană a Moldovei şi multiplă vicecampioană europeană la Campionatul European din 2009, din Poznan, Polonia, Iulia sa clasat pe locul III.  Aceasta a fost prima sa medalie obţinută în afara ţării, dar nu şi ultima.  În 2010, la proba de lupte libere din cadrul Jocurilor Olimpice ale Tineretului de la Singapore, a devenit vicecampioană.  Iar în 2011, tânăra basarabeancă a adus două medalii de argint Moldovei, la Campionatul Mondial de lupte libere pentru cadeţi, desfăşurat în Ungaria, şi la Campionatul European, desfăşurat în Polonia. Mai are nenumărate trofee câştigate la diferite concursuri care s-au desfăşurat în România, Belarus, Polonia şi în alte ţări, clasându-se de fiecare dată pe cele mai înalte locuri şi reconfirmându-şi reputaţia de cea mai bună sportivă din Republica Moldova în categoria sa, la proba de lupte libere.

Pentru acest titlu de cea mai bună luptătoare, Iulia spune că se antrenează zilnic şi depune mult efort ca să nu-i dezamăgească pe cei care cred în ea, care o încurajează şi îi acordă sprijin în drumul ei spre succes.  Pe Iuliei a ajutat-o să ajungă sportivă de performanţă antrenorii săi, Petru şi Andrei Chiperi.  Sportiva afirmă că aceştia sunt cei mai buni antrenori, deoarece anume ei au ajutat-o pe tânăra luptătoare să revină acasă, în Moldova, cu prima medalie din istorie câştigată la Jocurile Olimpice ale Tineretului. Drept răsplată pentru munca lor asiduă, pe care o depun zi de zi pentru a îmbunătăţi esenţial performanţele luptătoarelor, antrenorii Petru şi Andrei Chiperi, la fel ca şi tânăra sportivă, în 2010, au primit un premiu bănesc, pentru victoria obţinută la Jocurile Olimpice ale Tineretului de la Singapore.

De la 10 ani şi-a urmat visul...

Petru Chiperi, antrenorul Iuliei, spune ca a cunoscut-o la vârsta de zece ani, când aceasta a venit să înveţe la Liceul-Internat cu profil sportiv din Chişinău.  Iulia alesese mai întâi să practice atletismul, dar, văzând-o că avea o pregătire fizica foarte bună, profesorii i-au recomandat să opteze pentru lupte libere.  Cu zâmbet pe faţă, antrenorul şi mentorul Iuliei îşi aduce aminte cum ea, la cei doar zece ani ai săi, făcea câte 35 de ridicări la bară, pe când băieţii de vârsta ei abia de reuşeau să facă 15.  Tot dânsul declară că îşi pune toate speranţele în Iulia pentru anul 2016, la Jocurile Olimpice care vor avea loc în Brazilia, şi este convins că tânăra luptătoare va reveni acasă cu o medalie.

La întrebarea cine a îndrumat-o şi de ce a ales să practice anume acest sport, Iulia mărturiseşte, cu mândrie că sfatul principal l-a primit de la mama sa.  Datorită voinţei pe care fiica ei o avea cu prisosinţă, mama i-a recomandat să practice sportul de performanţă.  În plus, sigură de puterea cu care a înzestrat-o Dumnezeu, fata visa să ajungă să fie cunoscută de o lume întreagă.

Mizează pe noroc, dar se bazează pe muncă

Campioana Moldovei la lupte libere spune că sala de sport este locul unde ea poate uita de toate problemele sale şi mai spune că mizează pe noroc, dar se bazează cel mai mult pe muncă. Ea este persoana care nu se teme de durere şi continuă să lupte la propriu şi la figurat.

Iulia a absolvit în acest an Liceul-internat cu profil sportiv, iar mai departe doreşte să-şi continue studiile la Universitatea de Educaţie Fizică şi Sport, urmând facultatea pedagogică, deoarece, după cum spune ea, sportul îl va practica atâta timp cât va avea putere şi posibilitate, iar apoi va activa în calitate de antrenoare în acest domeniu.

Tânăra sportivă din părţile Cimişliei are visuri mari. Şi-a pus scopul să ajungă campioană olimpică, dar, din păcate, după spusele ei, sportivilor moldoveni li se acordă în prezent prea puţină atenţie de către autorităţi. Iar o pregătire bună necesită, bineînţeles, şi resurse financiare mai mari. Cel mai dureros moment din viaţa Iuliei Leorda a fost în anul 2009, când tânăra, din insuficienţă de bani, era pe cale să abandoneze sportul.

Ai pierdut — continuă, ai câştigat – continuă!

Chiar dacă principala sa ocupaţie e sportul, abia de îi oferă posibilitatea să se descurce material, tânăra noastră luptătoare îşi repetă zilnic: „Ai pierdut – continuă, ai câştigat – continuă!” Deoarece adevăraţii campioni, spune ea, se conduc în viaţă după următoarele principii: „Pot, îmi doresc, sunt!”. Şi crede că cei ca ea nu se nasc în sălile de sport.  Ei sunt făcuţi din ceea ce a fost sădit mai adânc în ei: o dorinţă, un vis, o chemare.

Idolul Iuliei este sportiva Ludmila Cristea, care, la cei 37 de ani ai săi, are o ambiţie de a lupta şi de a câştiga ca şi o luptătoare tânără.

Iulia Leorda este convinsă ca sportul înseamnă sănătate, iar sănătatea — viaţă. Urmându-şi crezul, în anul 2010, ea a fost nominalizată la categoria „Descoperirea anului”, iar ulterior şi „Femeia anului”.  Sportivilor începători Iulia le doreşte mult succes, curaj şi perseverenţă.

Scris de: Nina TROFIMENCO, stagiară, studentă la USM

http://gazetadesud.md/iulia-leurda-o-speranta-olimpica-a-republicii-moldova/

https://www.youtube.com/watch?v=YTjIveVv5dA